Nimeni nu vrea să moară. Chiar și cei care doresc să ajungă în cer, nu ar vrea să moară pentru a ajunge acolo. Și totuși, moartea este destinația pe care o împărtășim cu toții. Nimeni nu a scăpat vreodată. Și aşa şi trebuie, pentru că...
moreNimeni nu vrea să moară. Chiar și cei care doresc să ajungă în cer, nu ar vrea să moară pentru a ajunge acolo. Și totuși, moartea este destinația pe care o împărtășim cu toții. Nimeni nu a scăpat vreodată. Și aşa şi trebuie, pentru că Moartea este foarte probabil cea mai bună invenție a Vieții. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea şterge pe cele vechi pentru a face loc celor noi. În momentul ăsta noul eşti tu, dar într-o zi, nu peste mult timp, vei deveni treptat vechi, și vei fi şters la rândul tău. Îmi pare rău că sună aşa de dramatic, dar este cât se poate de adevărat. Timpul tau este limitat, așa că nu-l irosi trăind viața altcuiva. Ai grijă să nu fii prins în dogmetrăind prin rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor altora să înece propria ta voce interioară. Și cel mai important, ai curajul să urmezi inima și intuiția ta. Ele știu cumva deja ce îți dorești tu cu adevărat să devii. Orice altceva este de importanţă secundară." (Steve Jobs) Moartea Moartea este încetarea tuturor funcţiilor biologice care susţin un organism viu. Fenomenele care aduc de obicei la moarte includ îmbătrânirea biologică (senectutea), ruinarea fizică, malnutriţia, boli, sinucideri, crime, şi accidente sau traumatisme care duc la vătămări fatale. Corpurile organismelor vii încep să se descompună la scurt timp după moarte. În societate, natura morţii şi conştientizarea omenirii de propria mortalitate a fost timp de milenii o preocupare pentru tradiţiile religioase, şi un motiv de reflecţii filosofice. Aceasta include credinţa în înviere (asociată cu religiile abrahamice), reîncarnarea sau renaşterea (asociate cu religiile dharmice), sau faptul că conştiinţa încetează definitiv să mai existe, cunoscută sub numele de uitare veşnică (de multe ori asociată cu ateismul). Ceremoniile de comemorare de după moarte pot include diverse practici de doliu sau înmormântare. Rămăşiţele fizice ale unei persoane, de obicei cunoscute drept cadavru sau corp, sunt, de obicei, îngropate sau incinerate întregi, deşi printre culturile lumii există o varietate de alte metode de înmormântări. În limba română, binecuvântarea adresată unei persoane moarte se exprimă prin expresia "Odihnească-se în pace!". Cea mai frecventă cauză a deceselor la om este bolile de inimă, urmate de accidentele vasculare cerebrale si alte boli cerebrovasculare, şi în al treilea rând infecţiile respiratorii inferioare. ………………………. Conceptul de moarte (O floare, un craniu şi un stand de clepsidră pentru viaţă, moarte şi timp, în această pictură din secolul 17 a lui Philippe de Champaigne) Conceptul de moarte este un element-cheie al înţelegerii umane a acestui fenomen. Există mai multe abordări ştiinţifice ale conceptului. De exemplu, moartea cerebrală, aşa cum se practică în domeniul ştiinţei medicale, defineşte moartea ca un moment în timp în care activitatea creierului încetează. Una dintre provocări în definirea morţii este în a o distinge de viaţă. Ca un moment temporal, moartea pare să se refere la momentul în care viaţa se termină. Cu toate acestea, atunci când se stabileşte dacă a survenit decesul este nevoie de elaborarea graniţelor conceptuale precise între viaţă şi moarte. Acest lucru este problematic, deoarece nu există un consens asupra modului de a defini viaţa. Această problemă generală se aplică provocării speciale de definire a decesului în contextul medicinei. Este posibil să se definească viaţa în termeni de conştiinţă. Când conştiinţa încetează, un organism viu se poate spune că a murit. Una dintre erorile notabile în această abordare, totuşi, este că există multe organisme care sunt în viaţă, dar probabil nu au conştiinţă (de exemplu, organismele unicelulare). O altă problemă este definirea conştiinţei, care are mai multe definiţii diferite date de oamenii de ştiinţă moderni, psihologi şi filosofi. În plus, multe tradiţii religioase, inclusiv tradiţiile abrahamice şi dharmice, susţin că moartea nu (sau nu poate) duce la sfârşitul conştiinţei. În anumite culturi, moartea este mai mult un proces decât un singur eveniment. Aceasta implică o schimbare lentă de la o stare spirituală la alta. …………………………… Obiceiuri mortuare Înmormântarea (Înmormântare sub apă în "Douăzeci de mii de leghe sub mări", o ediţie cu desene de Alphonse de Neuville şi Édouard Riou) Îngroparea sau înhumarea este actul ritual de plasare a unei persoane decedate sau animal, uneori cu obiecte, în pământ. Aceasta se realizează prin excavarea unei gropi sau şanţ, plasarea persoanei decedate şi a obiectelor din ea, şi acoperirea acesteia. Trecerea prin procesul de doliu nu este aceeaşi pentru toată lumea, dar acesta are un scop comun: acceptarea pierderii şi reluarea vieţii normale. Acest proces este diferit pentru fiecare persoană, dar poate fi împărţit în patru sau mai multe etape, în funcţie de teoria care este utilizată. În modelul de patru etape, acestea sunt: