Creşterea puilor de carne are ca scop obţinerea de carne într-un timp scurt şi cu eficacitate economică maximă. Explozia demografică, îmbogăţirea substanţială a volumului de cunoştinţe privitor la alimentaţia raţională a omului, precum şi...
moreCreşterea puilor de carne are ca scop obţinerea de carne într-un timp scurt şi cu eficacitate economică maximă. Explozia demografică, îmbogăţirea substanţială a volumului de cunoştinţe privitor la alimentaţia raţională a omului, precum şi alte considerente de ordin social-economic, au condus la intensificarea creşterii puilor de carne şi la elaborarea tehnologiilor care să conducă la exteriorizarea capacităţilor de producţie. Puiul de carne este o realizare practică remarcabilă a geneticii şi nutriţiei, realizare ce a putut fi materializată datorită progreselor ştiinţifice şi tehnologice postbelice. Dezideratul principal al ambelor categorii de specialişti amintiţi mai sus, îl reprezintă rentabilitatea în exploatarea puilor de carne, prin găsirea căilor sau posibilităţilor de realizare a producţiei mari şi constante de carne în scurt timp, cu un minim de investiţii şi de cheltuieli. Creşterea puilor broileri este o activitate complexă, fiind într-o competiţie extrem de dură. Este foarte greu să depăşeşti performanţele productive realizate în UE, şi chiar în ţară. Pentru realizarea acestui deziderat s-a recurs într-o primă etapă de la creşterea tradiţională extensivă, la exploatarea de tip semiintensiv şi mai apoi, la cea de tip intensivindustrială. Obiectivul urmărit în această tranziţie a fost ridicarea potenţialului productiv al organismului puilor de carne în vederea obţinerii produsului scontat într-un timp mai redus, prin îmbunătăţirea substanţială a condiţiilor tehnologice de exploatare. În contextul relatat, creşterea industrială a puilor de carne presupune şi aplicarea unor programe imunoprofilactice specifice pentru ca aceste organisme productive să aibă o rezistenţă normală pentru orice stimul, endogen şi exogen. Teza începe printr-un cuvânt înainte şi o introducere, şi cuprinde 325 pagini, fiind structurată în două părţi. Prima parte (cap. 1-10) sintetizează principalele date bibliografice din literatura de specialitate şi constituie «Stadiul cunoaşterii». Partea a II-a este structurată pe 12 capitole. Capitolele 11-22, se referă la cercetările proprii privind dinamica indicilor de incubaţie, despre analiza diferenţiată a rezultatelor de producţie obţinute în decursul a doi ani, despre depopulări şi valorificările producţiei, despre evoluţia mortalităţilor şi a cauzelor acestora. Totodată, în aceste capitole se discută despre evoluţia titrurilor de anticorpi, introducerea de acidifianţi în apa de băut şi în furajul combinat destinat puilor de carne, precum şi influenţa acestora asupra indicilor biochimici sanguini şi a compoziţiei chimice a cărnii, a cercetării privind epurarea apelor uzate. În capitolul 22 al părţii a II-a, sunt sintetizate concluziile generale care sau desprins în urma cercetărilor efectuate. Lucrarea este ilustrată cu un număr de 51 de figuri, 79 de tabele, 64 de grafice, 6 scheme şi diagrame şi se bazează pe 193 titluri bibliografice. Prima parte a lucrării reprezintă o sinteză a datelor disponibile la ora actuală legate de creşterea puilor. ►Capitolul 1.: cuprinde date actuale şi tendinţe tehnologice cu privire la puii de carne pe plan mondial şi în ţara noastră, la evoluţia producţiilor, valorificarea la maxim a potenţialului genetic, la creşterea puilor de carne în era informaţiilor şi viitorul nutriţiei avicole, la siguranţa alimentară, la avicultura ecologică şi şansele ei în România, şi se încheie cu câteva consideraţii privind creşterea industrială a puilor de carne. ►Capitolul 2.: prezintă cerinţele privind amplasarea şi dotarea unei ferme de pui de carne şi căteva date despre incubaţia ouălor. ►Capitolul 3.: în acest capitol este prezentată tehnologia pregătirii halei în vederea populării. ►Capitolul 4.: cuprinde modul în care se face popularea halelor cu pui de o zi, tehnologia de hrănire şi adăpare folosită. ►Capitolul 5.: în cadrul acestui capitol se face referire la tractusul digestiv al păsărilor, pH-ul intestinal şi populaţiile de microorganisme ce-l populează odată cu folosirea acidifianţilor. ►Capitolul 6.: cuprinde aspecte actuale privind condiţiile de microclimat ce trebuie asigurate în creşterea puilor de carne (mediul de creştere, zona de confort, stresul de căldură, umiditatea, ventilaţia, componentele gazoase ale aerului şi iluminatul) ►Capitolul 7.: cuprinde normele minime sanitar-veterinare ce trebuie aplicate în perioada de creştere, cunoaşterea şi prevenirea bolilor la puii de carne. ►Capitolul 8. : în acest capitol sunt prezentate unele aspecte ale sistemului imun la păsări, fiind nominalizate organele implicate în răspunsul imun. Se face referire la limfocitele T şi B ca şi celule implicate în răspunsul imun. De asemenea, sunt scoase în evidenţă aspectele anatomopatologice şi histopatologice în diagnosticul bolilor. ►Capitolul 9. :cuprinde modul în care se fac vaccinările şi răspunsul imun la puii broiler. ►Capitolul 10. : cuprinde aspecte privind epurarea apelor uzate. ►CAPITOLUL 11 Capitolul de Cercetări proprii, este structurată pe 12 capitole. În contextul globalizării economiei, al aderării ţării noastre la UE şi al apariţiei unei pieţe concurenţiale, obţinerea unor pui de carne cu o calitate superioară a carcasei, asigurarea aspectului comercial al produselor şi a unui preţ competitiv al acestora reprezintă condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea în România a producţiei de carne de pasăre. La fel ca în toate ţările dezvoltate ale lumii, şi în România a crescut exigenţa consumatorului faţă de calitatea cărnii şi a produselor din carne de pasăre. Modificarea permanentă a potenţialului genetic al hibrizilor de carne impune reevaluarea continuă a cerinţelor de energie, proteină, aminoacizi şi microelemente în funcţie de faza de hrănire şi de vârsta de sacrificare a puilor de carne. Hrana şi apa administrată puilor de carne influenţează în mod hotărâtor, atât performanţele bioproductive cât şi calitatea carcasei, permiţând exprimarea potenţialului genetic ridicat al hibridului. Ca urmare, există recomandări diferite privind cerinţele de energie, proteină, AA, macrominerale, oligominerale, vitamine şi aditivi ale puilor de carne, respectiv conţinutul în nutrienţi al nutreţului combinat care se administrează în funcţie de vârsta puilor, astfel încât să se obţină rezultate de producţie cât mai bune, în condiţii de eficienţă economică. Se cunoaşte faptul că, utilizarea aditivilor constituie o cale sigură de deblocare a potenţialului productiv al păsărilor. Aportul prin furaje al aditivilor în condiţii de creştere intensivă este insuficient, atât din cauza conţinutului foarte variabil al materiilor prime furajere utilizate pentru producerea nutreţurilor combinate, cât şi a existenţei unor antagonisme de absorbţie. Aceasta face necesară suplimentarea cu ajutorul compuşilor de natură anorganică, precum şi a unor compuşi chimici de natură organică care se regăsesc în ciclul Krebs, dintre care mai important pentru protejarea ficatului este acidul aspartic sub formă de sare de magneziu, în vederea prevenirii tulburărilor de metabolism, a prelungirii perioadei de exploatare şi pentru îmbunătăţirea performanţelor bioproductive ale puilor de carne. Estimarea cerinţelor în compuşi chimici de natură organică sau anorganică reprezintă o problemă deosebit de dificilă, atât din cauza neconcordanţelor rezultatelor metodelor de determinare cât şi a multitudinii factorilor de influenţă a acestora. Numeroase cercetări relevă diferenţe mari ale gradului de utilizare digestivă a fiecărui compus organic sau anorganic, în funcţie de forma chimică utilizată ca sursă. În acest context, se înscriu cercetările întreprinse în cadrul prezentei teze de doctorat, vizând efectul nutriţional şi metabolic în apa şi în hrana puilor de carne, al acicifianţilor folosiţi, sub diferite forme şi cu diferite grade de solubilitate. Scopul cercetărilor acestei teme de doctorat a constat în analiza indicilor de incubaţie şi posibilităţile de îmbunătăţire a acestora; îmbunătăţirea performanţelor productive ale puilor de carne (masa corporală, consum specific, indici biochimici, compoziţia chimică a cărnii, constante sanguine) la hibrizii de carne COBB -500, Hybro PN şi ROSS-308; eficacitatea acţiunilor sanitar veterinare aplicate, reflectate în pierderile prin mortalităţi reliefate prin analiza anatomopatologică, histologică şi imunohistochimică în vederea elucidării pierderilor, precum şi reducerea poluării prin îmbunătăţiri aduse staţiei de epurare a apelor uzate. Utilizarea aditivilor constituie o cale sigură de stimulare a potenţialului productiv al păsărilor. Obiectivul cercetărilor s-a axat pe influenţa pe care o au asupra principalilor indici de producţie, (sporul în greutate, starea de sănătate, mortalitatea, gradul de utilizare a nutreţurilor, evaluat prin consumul specific/kg spor), unii ingredienţi care, adăugaţi în hrana păsărilor sau a apei de băut, conduc la modificarea pH-ului în (guşă, proventricul, stomac, intestine). Se cunoaşte faptul că valoarea pH-ului este responsabilă de condiţiile propice sau nu dezvoltării organismelor producătoare de acid lactic, care inhibă acţiunea agenţilor patogeni. Pentru obţinerea unei mase corporale mari şi a unor carcase de calitate superioară, într-un timp scurt, se impune, pe lângă modernizarea tehnologiilor de creştere şi îmbunătăţirea condiţiilor de microclimat, şi o alimentaţie şi adăpare corespunzătoare. Puii de carne se caracterizează printr-un matabolism intens. Ca urmare, eventualele dezechilibre nutriţionale se reflectă promt în metabolismul general cu efecte negative asupra sănătăţii şi producţiei. 1. Urmărirea valorilor indicilor de incubaţie (fecunditate, mortalitate şi ecloziune) la hibridul COBB-500. 2. Analiza diferenţiată a indicilor de producţie la trei hibrizi crescuţi în adăposturi diferite, utilizând surse de proteină vegetală şi animală. 3. Monitorizarea profilaxiei, eficacităţii vaccinurilor şi titrul anticorpilor. 4. Corelaţia existentă între vaccinare, imunitate, titruri şi remanenţa acestora. 5. Utilizarea...