Așa cum bine se știe, în dezbaterile asupra întemeierii Moldovei o atenție aparte este acordată așa-zisului descălecat, o relatare istorico-mitologică, după care această țară a fost fondată de un grup de coloniști din Maramureș, conduși...
moreAșa cum bine se știe, în dezbaterile asupra întemeierii Moldovei o atenție aparte este acordată așa-zisului descălecat, o relatare istorico-mitologică, după care această țară a fost fondată de un grup de coloniști din Maramureș, conduși de cîțiva nobili. Întîi ar fi venit un grup condus de Dragoș, întîiul descălecător, care avea să devină un personaj celebru în creația istorică și literară a românilor și despre care unii istorici susțin că fusese trimis aici de regele Ungariei cu scopul de a forma la răsărit de Carpați un voievodat, o formațiune mai degrabă militară decît politico-administrativă, "căpitănie regală", după o expresie a lui Nicolae Iorga, ce ar fi fost gata de a opune o primă rezistență năvălitorilor mongoli. La un moment dat chiar a apărut părerea că "descălecatul" lui Dragoș a "făcut parte din «vasta ofensivă» îndreptată de Ludovic cel Mare împotriva tătarilor" 1 . Observăm că parcă ar fi sugerată ideea că apariția statului moldovenesc a fost produsul colateral al luptei coroanei ungare împotriva tătarilor. Se zice, apoi, că peste cinci sau zece ani a sosit aici, tot din Maramureș, o altă echipă, condusă de Bogdan, al doilea descălecător, care a înlăturat din fruntea voievodatului Moldovei pe urmașii lui Dragoș, dependenți de coroana ungară, afîrmînd astfel independența noului stat românesc. Cele două componente ale acestei relatări impun ideea că statul moldovenesc a apărut în rezultatul a două colonizări succesive venite din Maramureș, altfel spus, conducerea lui cu structurile sale corespunzătoare -militare, administrative, eventual și de alt gen -au fost implantate în spațiul care de acum încolo avea să se numească Moldova pe un teren viran. Cu alte cuvinte, începutul istoriei politice, sociale, economice și spirituale a acestui teritoriu începea anume din acest moment. Legenda este cît se poate de semnificativă în acest sens: ea susține că Dragoș și oamenii lui au găsit în Moldova un singur locuitor, un prisăcar, și acela străin, un fel de rus sau ucrainean. Apropo de acest detaliu, este foarte interesantsau chiar simptomatic -că, în ciuda faptului că pe parcursul cel puțin a unui secol și jumătate legenda descălcatului a fost examinată pe toate fețele, nimeni dintre istoricii români -sau, cel puțin, nu cunosc eunu s-a arătat interesat de ce cronicile care relatează această poveste menționează că pînă la data descălecării primul și singurul locuitor al Moldovei era un slav. Ideea este oarecum caracteristică pentru ciclul legendelor despre întemeiere prin colonizare; dacă coloniștii ar fi nimerit într-un spațiu plin de oameni foarte bine organizați pentru viața lor în comun, cei sosiți nu ar mai fi avut loc aici. Elementul de care legenda avea cea mai mare nevoie ca să pară credibilă era ca spațiul respectiv să fi fost curățat de populație. Din păcate, povestea din legenda descălecatului despre Moldova fără locuitori a fost preluată de unii dintre cei mai serioși autori care au scris despre acea vreme. De ex. Cantemir susține în Descrierea Moldovei că Dragoș "a găsit țara cea nouă pustie de locuitori" 2 , contrazicîndu-se atunci cînd, îl altă parte, susținea că nu toată populația s-a retras sub presiunea invaziei mongole 3 . O astfel de părere introducea un plus de confuzie în povestea