Comics and Graphic Novels

Language is not necessary to narrate even quite complex tales; indeed, stories can be narrated completely visually. This paper analyses Marc-Antoine Mathieu's entirely wordless →also known as Senspublished in 2014, to demonstrate that viewers understand this graphic novel by drawing on (1) their knowledge of story conventions; (2) their comprehension of the ways in which the medium of the graphic novel is able to narrate; (3) their embodied awareness of image schemas, specifically the SOURCE-PATH-GOAL, FORCES, and BALANCE schemas that are at the root of the LIFE IS A JOURNEY metaphor; (4) familiarity with any other pertinent artistic texts and cultural knowledge they happen to be able to recruit. In this way, the paper aims to show the interrelation between visual communication and cognition; to contribute to the study of comics and graphic novels; and to pay tribute to Mathieu's amazing work of art.

C. C. Tsai's Mencius: A Cure for Chaos (trans. Brian Bruya, Princeton University Press 2025) adapts the ancient Chinese classic Mencius in the form of a comic book. This review places Mencius's thought in its broader intellectual context and considers how the comic format enhances the accessibility and appeal of this influential philosophical text.

Volume II of ‘Italian Comics in the New Millennium’ offers an in-depth exploration of the dynamic transformations in the Italian comics industry, focusing on the intersections of innovation, tradition, and contemporary socio-political issues. This collection highlights the rapidly evolving production and consumption landscape, including the rise of self-publishing, digital comics, and the impact of online platforms. The book examines the role of digital comics in reshaping narrative and aesthetic possibilities, while also addressing the changing working conditions of comics creators in the digital age. Key themes explored in this volume include the integration of comics into journalism; the emergence of reality-based narratives; and the growing representation of gender, sexuality, and immigration in contemporary graphic novels. Special attention is given to new waves of Italian comics that explore regional identities, historical memory, and personal lineage, offering a diverse range of case studies from emerging authors and established figures. This collection is a vital resource for researchers, students, and professionals in comics studies, media, and cultural studies. It provides an extensive overview of the most recent developments in Italian comics, offering a blend of critical analysis and fresh perspectives on the medium’s cultural significance. With its focus on evolving narrative forms and innovative production models, this volume serves as both a reference tool and a thought-provoking exploration of the present – and future – of Italian comics.

Resumo
O capítulo propõe a zoologia cultural como ponte pedagógica entre Ciência e sociedade para enfrentar o crescimento do negacionismo científico e tornar o ensino de Ciências/Biologia mais atraente. Defende a integração de manifestações culturais - cultura pop (filmes, HQs, músicas) e saberes populares (causos, lendas, crendices) - como caminhos para despertar interesse e sensibilizar para conservação e biodiversidade. Descreve experiências do Laboratório de Entomologia Urbana e Cultural (LABEUC, UNIRIO), especialmente o Colóquio de Zoologia Cultural e a Mostra de Biologia Cultural, suas atividades, adaptação à pandemia e potencial formativo. Oferece exemplos aplicáveis em sala de aula: uso do filme Procurando Dory para temas marinhos; a presença simbólica do galo nas festas de fim de ano; e a discussão de personagens inspirados em espécies reais (como o pica-pau-bico-de-marfim e a ararinha-azul) para engajar o público em campanhas de conservação. Conclui enfatizando a importância de levar pesquisadores às escolas e capacitar docentes para multiplicar práticas que aproximem a zoologia da vida cultural.

Abstract
The chapter argues that cultural zoology can bridge science and society, helping counter rising science denial by making Science/Biology teaching more engaging. It recommends linking animal biology to cultural expressions - pop culture (films, comics, music) and folk knowledge (stories, myths, beliefs) - to arouse student interest and strengthen biodiversity awareness. The author presents initiatives from the Laboratory of Urban and Cultural Entomology (LABEUC, UNIRIO), notably the Colloquium of Cultural Zoology and the Cultural Biology Exhibition, detailing their activities, pandemic adaptations, and outreach role. Classroom examples include using Finding Dory to introduce marine topics, examining the rooster’s symbolic role in year-end festivities, and analyzing popular characters based on real species (e.g., the ivory-billed woodpecker and the Spix’s macaw) to mobilize support for threatened animals. The chapter concludes that researcher involvement in schools and teacher training is crucial to scale up cultural-zoology practices that make biology teaching more captivating and conservation-oriented.

Sus principales intereses de investigación se sitúan en la didáctica del español para italianos, y cuestiones lingüísticas relacionadas con el español atlántico en su variante argentina. Sus publicaciones se centran en torno a estas dos líneas de investigación, entre otras: "La seducción del arte pictórico y la eficacia de la tecnología para aprender español sin límites espaciales ni temporales: tipología de ejercicios"; "La parábola ascendente del voseo: de arcaísmo a emblema, de modernidad y disidencia". Ha organizado numerosas iniciativas culturales en Sicilia.

Valdeilson dos Santos Alves 3 Resumo A Igreja Adventista do Sétimo Dia preza pela conservação da sua identidade, e os escritos de Ellen G. White, ocupam um lugar importante na formação dessa identidade. Há uma carência de estudos sobre o papel dos Centros White na interpretação dos escritos de Ellen White, bem como das Escrituras. Por tanto, estudar como seus escritos se tornaram conhecidos em todo o mundo e como os depositários do Patrimônio White organizam, protegem e os divulgam, é uma tarefa relevante para todo adventista estudioso do movimento. Esta pesquisa tem por objetivos: (1) apresentar um panorama histórico da Rede global de Centros White; (2) descrever a chegada do CW na América do Sul; e por fim, (3) analisar como os CW auxiliam na interpretação dos escritos da Sra. White. O método de pesquisa desse trabalho é bibliográfico, se valendo da revisão de obras publicadas sobre o assunto e documentos históricos que façam menção ao tema discutido, usando como referencial teórico a Enciclopédia Adventista do Sétimo Dia, o Acervo da Revista Adventista, bem como o site do CW Brasil. A pesquisa segue o seguinte roteiro, (1) um breve panorama da implantação dos Centros White no mundo; (2) transição e implantação dos primeiros Centros White na América do Sul; (3) uma breve descrição e reflexão sobre o testamento da Sra. White; (4) contribuições hermenêuticas da implantação dos Centros White; (5) as considerações finais. Infere-se que a implantação da rede global de Centros White, contribuiu para construção, manutenção e ampliação da cosmovisão adventista, consolidando a interpretação do Espírito de profecia e das Escrituras, munindo os adventistas de ferramentas hermenêuticas para resolver os dilemas práticos diários.

declaração do cartunista Art Spiegelman, autor do célebre Maus, promove um duplo movimento -se por um lado, aborda uma desconfiança que perturba os sistemas de crença da visualidade da notícia (em especial na relação entre tecnologias de produção da imagem e seu estatuto de documento), por outro, sugere espaço para uma abertura ao reivindicar um certo percurso de retorno aos atravessamentos entre arte e jornalismo, algo que vem amadurecendo de maneira pulsante nas últimas décadas 1 . Considerando esse crescente espaço de circulação ocupado pela figura do repórter-artista em veículos noticiosos, este artigo debruça-se sobre os efeitos poéticos da imagem desenhada no jornalismo gráfico (em contraponto com a imagem técnica). Pretende-se iluminar o campo do jornalismo visual a partir de um movimento interdisciplinar que mobiliza um cruzamento de fronteiras disciplinares que Mieke Bal chama de "conceitos em trânsito" (2002). O objetivo é apresentar uma matriz conceitual já bastante explorada no mundo dos quadrinhos -o conceito de grafiação (Marion, 1993) -no contexto do jornalismo visual 2 . Para isso, iremos observar os trabalhos de quatro autoras com forte atuação em grandes veículos Em um mundo onde o Photoshop desbancou a fotografia como mentirosa, é possível permitir aos artistas que retornem às suas funções originais -como repórteres.

This article examines their narrative relationship through phenomenological and intertextual analysis, arguing that their opposition is not merely a battle between good and evil but a unity in which both characters define and sustain each other. While Batman embodies the pursuit of justice and order, Joker represents chaos and anarchy, yet both emerge as products of Gotham's systemic decay and their own traumatic pasts. Their contrasting ideological perspectives lead them to adopt different methods: Batman works within the boundaries of law and morality, whereas Joker challenges and undermines these structures. However, despite their apparent opposition, both characters resort to violence as a means to achieve their respective goals, blurring the line between hero and anti-hero. By analyzing films such as The Dark Knight (2008), Joker (2019), and The Batman (2022), as well as key graphic novels, the article explores how their interdependence is constructed narratively and thematically. Ultimately, the research finds that Batman and Joker are not just adversaries but reflections of the same social contradictions-two mirrored images revealing the instability and moral ambiguity at the heart of Gotham's corrupt order.

Gabi Rudinger: Personenschifffahrt auf der Donau – historisch betrachtet unter dem Aspekt der donauschwäbischen Auswanderung;
János Kalmár: Wiener Besiedlungspläne für das frühere osmanische Besatzungsgebiet Ungarns und Serbiens vom 17. zum 18. Jh.;
Bence Ament-Kovács: Präethnographische Beschreibungen? Aufzeichnungen von Pfarrern zu den deutschen Siedlern im 18. Jh.: Die Historia domus des Guts Mercy;
Balázs Mihályi: Legenden der Schlacht um Budapest. Die Geschichtsmythen im wissenschaftlichen Diskurs aus militärhistoriographischer Perspektive;
Christian Sohn: Kirschblüten aus Harkau: Die illustrierte Geschichte meiner aus Ungarn vertriebenen Großmutter;
Torsten W. Müller: Vom Heimweh zum Tabu.
Katholische Heimatvertriebene in der SBZ bzw. DDR;
Krisztina Kaltenecker: Anita Pichler, eine ungarndeutsche Autorin aus der Branau über den Zauber und das Vermächtnis der Kolonisten;
Krisztina Kaltenecker: Kristóf Solymos und sein Medienprojekt „Schwabenland“ zur Bedeutung und Aufrechterhaltung der ethnischen Identität.

Nel quadro del PRIN 2022 – “Folklore and Oral Traditions in Greek Culture (20222NFMAH)”, due giornate di studio sul potenziale semantico di oggetti, strutture e paesaggi antropici che restituiscono immagini mentali ed esperienze partecipative vicine a quelle suscitate dal racconto orale.

La pandemia che non risparmia i lutti: quando la letteratura circoscrive e interpreta il caos del
reale
Fra i tanti volumi commemorativi della ricorrenza dantesca pubblicati nel 2021, Quando incontrai Dante. Racconti a tema per la celebrazione del settecentenario della morte di Dante Alighieri 1321-2021, Edizioni Pragmata, presenta, in alcune delle storie narrate, la particolarità di inscrivere la lettura della Commedia nel quadro della recente pandemia; al coacervo di angoscia, smarrimento identitario, dolore che la malattia ha determinato, il poema, e la stessa figura dello scrittore incarnata in personaggio, si offrono quale soluzione possibile, proponendo al lettore la riscoperta di
valori imprescindibili, quali la solidarietà, il senso di giustizia, l’altruismo. Si intende esaminare
l’uso metaforico ed allegorico della Commedia, presente nel volume, per raccontare il vissuto pandemico - ma anche altre esperienze negative ad esso correlate -, dalla descensio ad inferos alla salvezza: se nel racconto di Carmelina Cellupica A riveder le stelle durante la pandemia si traccia
un preciso parallelismo tra figure dantesche e ‘attori’ della società italiana colpita dalla malattia, in altri casi solo alcuni elementi del dramma- Covid sono focalizzati, quali le colorazioni del territorio, che ad esempio corrispondono alle cantiche dantesche nel racconto di Ornella Colombo. Talvolta il parallelismo interessa le strutture metriche e ritmiche, come nel XXV Canto dell’Inferno di Pietro De Simone, in cui la scelta della terza rima dalla “struttura incatenata e aperta” ambisce forse a significare, come avviene nel poema trecentesco “l’uscita dal silenzio attraverso il ritmo, un’uscita
che ricalca quella dal caos del disastro” (Sica 2022). La letteratura (e non importa in questa sede
definire il ‘valore’ propriamente letterario delle opere indicate) circoscrive quindi la realtà traumatica, riconducendola a sistema razionale – in una linea che dalle riflessioni leopardiane giunge alle Lezioni americane di Calvino - , individuandone altresì i sensi profondi: secondo De
Simone la peste pandemica punisce un peccato di hybris, l’eccessiva presunzione umana, che per altri narratori si configura soprattutto come mancato rispetto verso l’equilibrio naturale dell’universo.
I racconti di Quando incontrai Dante saranno confrontati con gli esiti del Contest #IoComeDante: quale “selva oscura” superare, nel racconto dei ragazzi. I problemi dei giovanissimi – solitudine, impatto con la scuola, adolescenza come difficile percorso identitario, paura del futuro, malattia,
morte, difficoltà delle scelte – sono vissuti come “esperienza infernale” con una specifica attenzione all’isolamento imprigionante imposto dal Covid 19 ( “Mi ritrovai per una pandemia oscura, ché la libertà era sparita”, Sabrina 13 anni). Ma la narrazione è al tempo stesso focalizzazione del disagio e suo superamento: se, come afferma uno dei giovanissimi autori, la recente malattia ha problematizzato la realtà, analogamente all’operazione compiuta da Dante nel suo poema, la soluzione ancora una volta è offerta dalla scrittura, intesa quale “strumento per creare mappe
cognitive funzionali all’integrazione dell’individuo e a una sua possibile azione nel mondo” (Ilardi 2005). Inscritta nel paradigma dantesco, la sofferenza diventa tappa di un percorso verso una riconquistata pienezza vitale, sottratta quindi al dato esperienziale del vissuto doloroso come fatto totalizzante, virtualmente eterno, nella percezione del singolo.

The politics of narrative visibility remain central to how disability and neurodivergence are represented, mediated, and made legible across literary and graphic forms. unSEEN/unHEARD: Disability and Neurodivergence, a comics anthology (2025), engages these issues through a sustained commitment to collaborative storytelling, formal experimentation, and editorial reflexivity. This interview with the anthology's editors-Anas Abdulhak, Aubrey Lyn Jeppson, and C.K. Carpenter-reflects on the curatorial principles, narrative strategies, and publication conditions that structured the project. Part A, titled 'Perspective, Process, and Publishing', voiced primarily by Carpenter in a collective editorial register, outlines the alignment of disability and neurodivergence within a shared curatorial frame, the criteria guiding selection and genre, and the use of crowdfunding as both infrastructure and distribution. Part B, titled 'Affordances, Affect, and Audience', turns to individual practices; while Abdulhak discusses visual identity and poetic form, Jeppson reflects on lettering and visual rhythm, and Carpenter addresses the rendering of pain and sensory intensity, alongside strategies for public engagement. Across both sections, the interview considers how comics create narrative and formal space for embodied difference. Particularly, it contributes to scholarship on graphic narrative, disability, and neurodivergence by foregrounding editorial methods as a mode of narrative composition and collaborative representation.

In this interview, Gunther Kress proposes how English needs to expand beyond its traditional linguistic frame into a semiotic frame which recognizes not only the visual but other modes. He argues also for a shift to forms of production in which the acts of reflection and meaning-making are fused, rather than separating the production of new meanings from a retrospective critical process. These and other changes, he suggests, will make possible new, more profound understandings of language, as partial and as one mode among many.

La mayoría de las contribuciones sobre estudios culturales del turismo, al centrarse en las consecuencias discursivas, identitarias, políticas y culturales del sector turístico, tienden a pasar por alto el metabolismo masivo de esta industria, es decir, los flujos de materiales y energía movilizados por la actividad turística y las drásticas transformaciones ecológicas derivadas de los cambios en los usos del suelo. Así, un foco demasiado centrado en discursos identitarios corre el riesgo tanto de caer en un nacionalismo (o regionalismo) metodológico para analizar un fenómeno de carácter global como de dejar fuera del radar los conflictos ecológicos específicos causados por dichas transformaciones y la manera diferencial en la que estos conflictos afectan a diferentes grupos sociales. Los conflictos socioambientales causados por el metabolismo turístico transnacional son precisamente el foco de estudio de la ecología política del turismo. Este ensayo invita a los estudios culturales españoles sobre el turismo a tener en cuenta las investigaciones sobre ecología política. Todo bajo el sol (2021), novela gráfica de Ana Penyas, ejemplifica claramente la simultánea corrosión social y ecológica causada por la expansión metabólica del turismo en un pueblo valenciano. Esta correlación entre degradación social y ecológica es, precisamente, el centro de la crítica de la ecología política. La novela gráfica española de la última década ha servido de vehículo para criticar dos aspectos importantes a la hora de entender la situación presente: el neoliberalismo y la memoria histórica. Lo que faltaba era conectar estos dos aspectos con la ecología política del turismo en el contexto de la península ibérica. Es precisamente la triangulación magistral de estos tres factores lo que la novela gráfica de Penyas nos ofrece.

s. Moretti, e în celula 7", mormăie gardianul în timp ce intru în închisoarea slab luminată și umedă a închisorii orașului. Aerul este plin de disperare și de parfum metalic al fricii. "Mulțumesc", răspund, vocea mea se rezolvă în ciuda fiorului care îmi curge pe șira spinării. Trec pe lângă rândurile de celule, fiecare fiind o mărturie sumbră a capacității umane de cruzime. Umbrele par să se întindă spre mine, șoptind secrete întunecate pe care nu îndrăznesc să le înțeleg. Călcâiele mele se lovesc puternic de podeaua rece, fiecare pas fiind un reamintire a greutății responsabilității pe care o port pe umeri. Înălțimea celulelor se ridică deasupra cadrului meu mai scurt și îmi înfund o șuviță imaginară de păr roșu aprins înapoi în coc din obișnuință. Pe măsură ce mă apropii de colțul final, unde îmi așteaptă noul client, nu pot să nu simt un fior de anticipare nuanțat de frică. Acolo, în celula cea mai îndepărtată, stă Primo Maldonado. Cadrul lui înalt și musculos este încolăcit de tensiune, un prădător prins într-o cușcă. Chiar și în spatele gratiilor, există o aură de autoritate incontestabilă despre elfără îndoială un produs al creșterii sale în lumea crimei organizate. El ridică privirea la apropierea mea, ochii lui întunecați îngustându-se de interes. -Primo Maldonado? Întreb, deși este mai mult o confirmare decât o întrebare. -Sunt Isabella Moretti, avocatul tău. Ochii lui întunecați se fixează asupra mea. Privirea lui se mișcă în sus și în jos pe corpul meu, provocându-mi un fior involuntar. Mă simt judecat întrun mod în care nu m-am simțit niciodată judecat înainte. "Rahat", spune el, cu vocea un mârâit scăzut care vibrează prin aerul viciat dintre noi. "Unde este Frankie?" "Tatăl meu a murit", spun fără ezitare. "Îmi pare rău că nu ai auzit vestea. Am preluat cazurile lui." Înfățișarea lui exterioară este calmă într-un mod care nu pare să se potrivească cu tumultul din spatele ochilor săi. Privirea lui stă asupra mea încă o clipă înainte de a se întoarce, sprijininduși mâinile de barele de metal reci ale celulei sale. "Doamnă Moretti", spune el, cu vocea joasă și măsurată, "sunt sigur că faci o treabă grozavă în instanța pentru cereri cu valoare redusă". Se aplecă mai aproape, umbrele luminii slabe aruncând o strălucire de rău augur "M peste trăsăturile lui cizelate. "Dar, nu vreau ca un avocat începător care abia a terminat facultatea de drept să încerce să-mi salveze gâtul -mai ales când este pe linie pentru crimă". Chiar urăsc tipi ca ăsta. Doar pentru că nu mă potrivesc cu "modelul" cum ar trebui să arate un avocat al apărării, el presupune deja că nu sunt făcut pentru această slujbă. Chiar și totuși, cuvintele lui ustură, iar eu lupt să-mi păstrez calmul, concentrându-mă pe picurarea ritmică a apei undeva în depărtare. Nu-l voi lăsa să vadă cât de mult mă afectează scepticismul lui. "Ai dreptate", spun eu. -Ești programat să fii aranjat în treizeci de minute. Sunt sigur că știi exact cum funcționează acest proces. De îndată ce ajungem acolo, voi face o moțiune de a mă recuza în calitate de avocat și apoi voi sta în primul rând și voi vedea cum îmi faci de rușine pe mine și pe abilitățile mele de advocacy oral. Unde ați făcut din nou facultatea de drept, dle. Maldonado?" Își încrucișează brațele masive peste piept, mușchii încordați de materialul cămășii și batjocorește. "Câte procese de crimă ai câștigat? Câte cazuri importante ai apărat?" Adevărul este că nu am experiență în niciunul. Îl văzusem pe tatăl meu apărând mafioți ca Primo ani de zile. Aceasta era afacerea lui și a câștigat mulți bani făcând asta. Până când a murit acum șase luni, la șaizeci de ani, în circumstanțe suspecte. Mi-am promis că nu mă voi transforma în tată, indiferent cât de buni ar fi banii. Din păcate pentru mine însă, tatăl meu a murit cu datorii semnificative față de numele său. Și nu doar datorii bancare. Asta ar fi murit cu el. Nu, a trebuit să moară deținând datorii față de mafie. Acest tip de datorie trece mai departe și, bineînțeles, mie. Poate că blufez, dar trebuie să iau acest caz. Un caz atât de mare ar putea fi singura șansă pe care o am de a șterge numele familiei mele, astfel încât să pot merge mai departe și să-mi trăiesc propria viață. "Cine spune că am fost de acord să te reprezint în procesul tău de crimă?" Eu raspund. "Îmi aleg clienții cu atenție. Cei care sunt și ei", mă opresc și îi ofer o dată, "dificili, sunt bucuros să îi predau unui avocat mai puțin calificat". "Bine," mormăie el, privirea lui zăbovind asupra mea încă o clipă, de parcă m-ar fi măsurat. -Deci, care este planul? Ezit, respir adânc în timp ce mă pregătesc să ne expun strategia. Adevărul este că nu am idee dacă putem reuși -dar Primo nu trebuie să știe asta. El trebuie să creadă în mine și, mai important, trebuie să cred în mine. "Ce vrei?" Il intreb. "Pentru a ieși din această celulă de închisoare", își bate el în joc. "Evident. Așa va merge reprezentarea ta? Punându-mi întrebări evidente și taxândumă, ce? O mie de dolari pe oră?" "Mii cinci sute, de fapt", răspund. "Dar, sunt sigur că ești bun pentru asta." Inima îmi bate cu putere. S-ar putea să mă țin de el la suprafață, dar în adâncul meu știu că Primo este un om foarte puternic și periculos. Probabil că nu ar trebui să-l enervez prea tare. Cel mai mic zâmbet îi înfrumusețează buzele. "Cel mai mult pe care îl plătesc pentru protecție orală este o mare", chicotește el. "Și asta este pentru fetele care au mai multă experiență decât tine." Îi aduc un zâmbet fals și îmi înclin capul într-o parte. "Ei bine, a fost plăcut să lucrez cu dumneavoastră, domnule. Maldonado. Vă rugăm să vă bucurați să vă reprezentați la următoarea audiere. Începe în treizeci de minute." Mă duc să mă întorc, dar vocea lui răsună împotriva celulelor de beton. "Amenda. Ai câștigat, doamnă. Moretti. Dar, sper că ești pregătit pentru lupta vieții tale. Pentru că, dacă crezi că acesta este doar un alt caz, ai să se arate altceva." În timp ce cuvintele lui răsună prin celula înghesuită a închisorii, nu mă pot abține să nu simt un fior care mi se târăște pe șira spinării. Dar refuz să mă descurajez. "Crede-mă, Primo", îi șoptesc, "sunt gata". "Ca tată, ca fiică", îmi spune Greg Daniels în timp ce așteptăm să înceapă audierea. Greg este procurorul federal desemnat în acest caz și știu că el crede că acesta este cel mai mare moment pentru a-și face un nume. Nu-l învinovăţesc. Are deja patruzeci de ani, cu părul de sare și piper și puțin intestin. Dacă nu își asigură în curând o condamnare de mare profil, sunt șanse să fie retrogradat la chestiuni de nivel scăzut pentru restul carierei sale. El și tatăl meu au avut o rivalitate de lungă durată. Probabil pentru că tatăl meu a scos atât de mulți mafioți din celulele închisorii în care Greg a încercat să-i bage. Aparent, animozitatea lui s-a extins la mine, chiar dacă până de curând nu am interacționat niciodată cu el. -Mă bucur să văd că suntem profesionişti, Greg, spun eu ca răspuns, organizând hârtiile pe birou. "Reprezinți un criminal", îmi spune el. "Cred că profesionalismul este în mare parte pe fereastră în acest moment". -Presupus criminal, îi răspund. "Atât de bucuros să văd că ai îmbrățișat mantra "vinovat până se dovedește nevinovat"". Ușa se deschide din partea sălii de judecată, iar Primo este escortat de mareșalul american. În timp ce se așează lângă mine, îi simt din nou ochii întunecați asupra mea. Pare să spună ceva, dar nu are ocazia. "Toți să se ridice!" spune grefierul în timp ce judecătorul intră în cameră. Judecătorul Dolan este un bărbat alb mai în vârstă, cu o mustață groasă și o ramă grea. Chiar dacă nu stai niciodată suficient de aproape de judecători pentru a le cunoaște cu adevărat înălțimea, poți spune că nu este foarte înalt. "La naiba", înjurăm pe sub răsuflarea mea. Judecătorul Dolan era un nenorocit cunoscut, mai ales când vine vorba de crima organizată. El este unul dintre acei judecători care sunt cunoscuți pentru că nu pot fi mituiți, ceea ce pare să enerveze o mulțime de mafioți. Întotdeauna l-am admirat pentru tenacitatea sa, mai ales în fața riscului mare pentru siguranța lui personală, dar cazul care i se atribuie cu siguranță va îngreuna lucrurile din partea noastră. Greg își argumentează, iar judecătorul Dolan pare să mănânce totul. Trebuie să mă opresc să dau din cap de mai multe ori la acuzațiile îndrăznețe pe care le face cu dovezi complet nesusținute. Când în sfârșit îmi vine rândul să vorbesc, mă ridic și încerc să-mi calmez nervii. Nu numai că ochii judecătorului sunt ațintiți asupra mea, ci și ai lui Primo. "Onrate domniei voastre, acuzarea nu reușește să-și îndeplinească sarcina de a dovedi că domnul Maldonado reprezintă un risc de fuga sau un pericol pentru societate. Dacă luați în considerare elementele cruciale aici, domnul Maldonado nu are antecedente penale, el și familia lui au un puternic legături cu comunitatea și cu zona, iar în prezent este angajat și supraveghează operațiunile Maldonado's Bakery, care este un loc emblematic aici, în Boston. "Poate trece mult timp până când acest caz va merge în judecată. Nu este nevoie să folosim resursele statului pentru a găzdui un bărbat care nu are antecedente de violență". În timp ce vorbesc, pot simți ochii sălii de judecată asupra mea -unii curioși, alții sceptici și alții calculatori. Dar nu las privirile lor să mă fazeze; Sunt un vârtej de determinare și concentrare, alimentat de conștientizarea că dețin puterea de a schimba circumstanțele actuale ale lui Primo. În timp ce îmi termin argumentul și mă așez lângă el, pot simți că ceva se schimbă în expresia lui -o înmuiere subtilă în jurul ochilor. N-aș visa să cred că există măcar un indiciu de recunoștință acolo, dar este evident că părerea lui despre mine s-ar putea să se fi schimbat puțin. Îmi amintesc că nu-mi pasă și mă concentrez înapoi pe ceea ce se întâmplă în sala de judecată. -Bună treabă, Moretti, îmi spune pe sub răsuflare. E atât de liniștit încât aproape că îmi lipsește. -Onorată Instanță, spune Greg...

´Este volumen pretende indagar los imaginarios del cómic de ciencia ficción
publicado en España y en Hispanoamérica durante el siglo XXI con el propósito de establecer un marco exploratorio actualizado que responda a dos problemáticas: en primer lugar, a la explosión del cómic de autor durante el siglo XXI que contrasta con el elemento característico del siglo anterior como fue la publicación en revistas y, en segundo lugar, a la tendencia existente en los estudios sobre la historieta de ciencia ficción, concentrados en trazar líneas cronológicas que llegan hasta las respectivas “edades de oro” de la producción de cada país, pero dejan ese espacio vacío sobre
obras más recientes (Honores, 2017; Abraham, 2020; Hassón, 2021). Partiendo de la premisa que el cómic de ciencia ficción es una forma no solo de creación de realidades y mundos, sino un modo de explorar nuestro propio presente de una manera crítica y reflexiva, este monográfico propone un acercamiento a los imaginarios de la ciencia ficción desarrollados en el cómic español e hispanoamericano del siglo XXI para indagar el fenómeno literario desde espacios geográficos, narrativos, artísticos y culturales que en apariencia son disímiles, pero que se encuentran conectados tanto por su historia como por su habla. Este monográfico defiende la idea de que es relevante generar un espacio para la investigación transnacional, transatlántica y transtemporal, para dar cuenta tanto de los diálogos que se pueden establecer entre distintas realidades como para reconocer
las distancias y emancipaciones culturales que existen en las diversas identidades literarias hispanoamericanas con relación a la península ibérica, así como formular acercamientos que estudien el uso de la lengua y el lenguaje en obras que vinculan texto e imagen. Del mismo modo, este monográfico busca tender puentes comunicativos, sirviendo de plataforma para el estudio de autores y textos que se encuentran limitados a circuitos cerrados de circulación de cada país, reconociendo las desigualdades que existen a nivel de la industria del cómic y de distribución de publicaciones, especialmente entre España e Hispanoamérica.

El cómic, etiquetado tradicionalmente como noveno arte, es un medio plenamente interdisciplinar desde sus orígenes y en las últimas décadas está aprovechando de manera más intensa su hibridismo y su lugar privilegiado en la encrucijada de la interrelación artística. En este volumen, además de abordar la relación del cómic con las artes tradicionales, tanto las visuales (arquitectura, pintura, escultura y fotografía) como las literarias y las escénicas (danza, música y teatro), se analiza su posición dentro de la teoría del arte y sus conexiones con los museos y las instalaciones artísticas, sin descuidar su conexión con otras artes menos canónicas, como los videojuegos y el diseño gráfico.

Publicado en “Revista de las Justicias Provinciales y la Ciudad Autónoma de Buenos Aires”, nº 2, La Ley, 2025, pp. 92-104.

El artículo propone un decálogo de principios para repensar la formación judicial a partir de experiencias prácticas y reflexiones pedagógicas. Cada principio se acompaña de una parábola breve que ilustra su sentido y advierte sobre riesgos a evitar. Entre los ejes centrales se destacan: diseñar programas basados en necesidades reales; articular teoría y práctica; promover didácticas activas; asegurar compromiso institucional; evaluar de manera significativa; descentralizar y garantizar equidad territorial; ampliar la formación a todos los actores judiciales; dar continuidad y sistematización a los procesos; incorporar valores éticos y actitudinales; y abrir la capacitación al ecosistema de justicia y a la sociedad. El enfoque plantea que la educación judicial no debe limitarse a transmitir conocimientos técnicos, sino también fomentar actitudes críticas, inclusivas y éticas, consolidando una cultura institucional orientada al cambio y a la legitimidad social

Deze versie heeft voetnoten i.p.v. eindnoten, is tevens overvloedig geïllustreerd,  met ook enkele correcties. De aanvulling bestaat uit een kritische verwerking van de artikelenreeks  van Patrick Vranken: De voorzichtige Vandersteen.
Deze variant met verbeterde beeldenschikking en lay-out.

This past school year we (a high school English teacher, a teacher educator, and two teacher candidates in English education) worked with tenth-grade students at a high school in rural, eastern Kentucky whom we might call "struggling" readers. They had not performed well on the reading section of the Measure of Academic Progress (MAP) standardized test at the end of ninth grade, and as a result, the school administrators placed them in Level D English, the lowest track of four class levels, so that they could receive targeted instruction based on their low MAP scores. Not surprisingly, perhaps, many of these students told us at the beginning of the school year that they despised reading. Several more told us that they were not good readers; their stated evidence for such: "I don't understand what I read." Yet all of them, as so many "struggling" students we had met in the past, had strong interests and opinions that led us to believe that they had w...

Le 16 septembre 1948, les lecteurs de Tintin découvrent à la fois un jeune auteur, Jacques Martin, qui travaillait jusqu'ici dans l'ombre d'Hergé, un nouveau héros, l'intrépide Alix, Gaulois blond bientôt vêtu de son éternelle tunique rouge, et un nouveau genre : la bande dessinée historique. La série fait la page de couverture du Journal quelques mois plus tard puis très régulièrement 1 : c'est un succès quasi immédiat auprès du jeune public. Ce succès ne se dément pas depuis : 12 millions de ses aventures ont été vendus dans le monde et aujourd'hui autour de 40 000 exemplaires sont vendus à chaque nouveauté : c'est donc une série qui se porte encore bien, après plus de 70 ans d'existence. C'est justement cette longévité 2 qui permet d'étudier les évolutions de la bande dessinée historique et de notre regard sur l'Antiquité, depuis sa genèse jusqu'à maintenant. La série créée par Jacques Martin se distingue par trois caractéristiques principales. Tout d'abord, ses inspirations sont puisées dans le roman historique 3 : Alix l'intrépide ouvre ainsi sur une réécriture de Ben Hur dont l'inspiration vient directement du roman publié par William Wallace en 1880, non de ses premières adaptations sur grand écran. A l'image de Judah Ben Hur, Alix est un héros voyageur et le voyage temporel auquel nous invite le cadre antique se double d'un voyage dans l'espace, autour de la Méditerranée et même bien au-delà 4 . La 1 Jacques Martin réalise sa première couverture pour le n°42 de la Troisième Année (édition belge) publié le 14 octobre 1948. 2 La longévité de la série n'a cependant rien d'exceptionnel : Astérix, Lucky Luck, Blake et Mortimer, Spirou sont autant d'exemples de séries anciennes, pour la plupart nées dans des magazines de bande dessinée (Tintin mais aussi Spirou ou Pilote), qui ont survécu à la mort de leur(s) créateur(s). De plus Jacques Martin, à l'opposé d'Hergé, a préparé sa succession : il a formé une génération de jeunes auteurs qu'il a introduite dans l'aventure Alix à la fin de sa vie, à l'instar de Rafael Morales associé dès 1996 à la création des albums. 3 Par comparaison, le « petit frère » Astérix est, au contraire, truffé de références cinématographiques. Sur ce point, voir le catalogue d'exposition : Jean-Pierre Mercier (dir.), Goscinny et le cinéma, Paris, La Cinémathèque française, 2017. 4 Alix part ainsi, dans la quatorzième aventure, Les Proies du Volcan (publication en feuilleton en 1977 et en album dans la foulée, en 1978), sur une île tropicale ; il est même envoyé jusqu'en Chine, où il se rend en faisant escale en Inde, dans L'Empereur de Chine en 1982.

El texto analiza la producción de Fernando de Felipe en el ámbito audiovisual, tanto en el aspecto industrial como a través de su faceta académica. Aunque el autor resulta especialmente conocido por su trabajo en el territorio del Noveno Arte, sus realizaciones audiovisuales (cortos, largometrajes, televisión y otros productos), artículos, capítulos de libro y, especialmente, sus libros sobre cine mantienen una relevancia propia en el conjunto de su trayectoria. Nos acercamos a productos como Oedipus (1997) o al ensayo pionero Los Hermanos Coen. El Cine Siamés (Glénat, 1999).

No está permitida la reproducción total o parcial de este libro, ni su incorporación a un sistema informático, ni su transmisión en cualquier forma o por cualquier medio, sea este electrónico, mecánico, por fotocopia, por grabación u otros métodos, sin el permiso previo y por escrito del editor. La infracción de los derechos mencionados puede ser constitutiva de delito contra la propiedad intelectual (art. 270 y siguientes del Código Penal). Diríjase a Cedro (Centro Español de Derechos Reprográfi cos) si necesita fotocopiar o escanear algún fragmento de esta obra. Puede contactar con Cedro a través de la web www.conlicencia.com o por teléfono en el 917021970/932720407. Este volumen ha sido publicado con una subvención de la Unión Europea en el marco del Proyecto 2023-1-ES01-KA131-HED-000138041 Imágenes de la violencia en la literatura y el arte: representaciones artístico-literarias en España y Latinoamérica (siglos XX y XXI). Este libro ha sido sometido a evaluación por parte de nuestro Consejo Editorial Para mayor información, véase www.dykinson.com/quienes_somos

¿Qué es la violencia? ¿Cómo podemos intentar comprenderla? ¿Qué
papel juegan la literatura y el arte a la hora de permitirnos acercarnos
a los traumas que genera la violencia? ¿Cómo pueden los artistas
plásticos y los escritores ayudarnos a entender la violencia y –paralelamente–
el mal que todo acto violento implica? Y una última cuestión
colindante y fundamental: ¿qué tipo de imágenes son capaces de
generar las artes plásticas y la literatura cuando de violencia se trata?
Como el lector podrá entender tras el recorrido que se le propone en
Imágenes de la violencia en la literatura y las artes hispánicas (Siglos
XX y XXI), son preguntas complejas y difíciles de contestar de forma
rotunda o unívoca, que atañen no solo al arte y a la literatura, sino
también a la filosofía, la estética, la ética, la historia, la sociología, la
psicología y la antropología. Se trata, además, de nudos que tocan
una de las cuestiones más candentes del mundo violento y lleno de
contraposiciones críticas que nos rodea. Uno de los objetivos de este
libro es precisamente el de elaborar un discurso crítico sobre el tema
de la violencia y, paralelamente, abordar el problema de la representación
de la violencia a través de obras y autores heterogéneos y que
nos empujen a reflexionar sobre las cuestiones cruciales entre la ética
y la estética a partir de sus obras (tanto literarias como artísticas: fotografía,
cine, teatro, textos híbridos o iconotextos). Entre los autores
analizados desde esta perspectiva en este monográfico podemos
citar, entre otros, a Sara Mesa, Edurne Portela, Ricardo Menéndez
Salmón, Javier Marías, Luis Goytisolo, Cristina Rivera Garza, Cristina
Morales, Aurora Venturini. También se afrontan imágenes de la
violencia de género a partir del cine, y, en particular, de las películas
de Icíar Bollaín y de Paola Cortellesi. Finalmente, se enfoca este problema
a través del cómic, de la mano de la obra de Paco Roca. Abre el
libro, en un “Prólogo en forma de diálogo”, una entrevista al escritor
Héctor Abad Faciolince.

Liminal spaces, which is internet aesthetic of a disturbing emptiness This article presents a subject of liminal spaces, that is the popular internet aestetic of empty and unnerving locations. Besides describing a short history of this phenomenon, a text also contains analysis of its elements and an attempt of interpretation by using socio-psychological contexts. According to this viewpoint, that the internet trend could be a record of a postomodern human fear of existential uncertainty. Feeling of anxiety in response to pictures of hollow places could be read, in the contexts of psychoanalysis and sociology, as a somehow subconscious voice of dissatisfaction and doubts about modern world. In a way, liminal spaces as a cultural phenomenon are much more than only next horror aestetic.

Abstraksi - Penelitian ini berangkat dari kepopuleran game online yang sekarang ini digandrungi oleh berbagai kalangan usia termasuk anak-anak. Selain sebagai sarana hiburan, ternyata game yang merupakan bagian dari media baru mengandung pesan-pesan yang ada di dalamnya. 260 game yang menampilkan tubuh perempuan pada situs game online www.girlsgogame.co.id digunakan sebagai sampel dari analisis isi. Analisis isi dalam penelitian ini bertujuan untuk mengetahui bagaimana penggambaran tubuh perempuan dalam game online yang sering dimainkan oleh anak-anak, khususnya anak perempuan. Dengan menggunakan metode analisis isi deskriptif kuantitatif, penelitian ini mengasilkan temuan, yaitu 99,6% karakter perempuan ditampilkan dengan tubuh langsing, 85% memiliki tubuh bertipe jam pasir. 96,5% ditampilkan dengan pinggul besar, 93,5% pinggang ramping, dan 66,5% berpayudara besar. Penelitian ini juga menunjukkan bahwa sebagian besar karakter perempuan ditampilkan dalam warna kulit putih(81,5%) da...

This article aims to analyse the graphic production of Lelia Bicocca, a political activist who was kidnapped and disappeared in 1977 during the last Argentine military dictatorship. The pages with cartoons produced by Bicocca during her imprisonment in the clandestine detention centre ESMA (Escuela Superior de Mecánica de la Armada 'Higher School of Mechanics of the Navy') survived and were recovered many years later. We argue that this graphic testimony-'Il Capuchino'-is not only exceptional for its characteristics and context but also holds significant importance in the reconstruction of memory in Argentina. Using concepts from the fields of memory studies and comics studies, we propose to review the plot of the history of these drawings and what place these objects occupy in the reconstruction of memory in Argentina.

Folklore has been an emblem of culture, tradition, customs and societal values of the community to which they adhere since the ages. The folklore surrounding supernatural beings, phenomena, and events termed supernatural folklore which refers to the myths, stories, and beliefs, has always piqued the curiosity and fascination in cultural and societal contexts as well as in academic and research domains. In the modern digital age, folklore and cinema coexist in a mutual association whereby cinema, a visual art uses folklore to create enchanting chronicles and folklore, in turn, receives a new lease on life and implication through cinematic depiction. This study aims to scrutinise how Maddock Supernatural Universe, an acclaimed Indian supernatural horror-comedy Hindi language film series including the movies Stree (2018), Roohi (2021) and Bhediya (2022) created and produced by Dinesh Vijain utilises the blend of horror, comedy, and folklore techniques in contemporary cinematic narratives.

Silvana Blasbalg, artista argentina que vive y trabaja en Buenos Aires, desde 1978 realiza muestras individuales y colectivas en la Argentina, y tambien en Uruguay, Chile, Brasil, Colombia, Mejico, Cuba, U.S.A., Canada, Polonia, Italia, Espana, Israel, etc., recibiendo mas de 60 premios nacionales e internacionales. Ha sido invitada a participar en muestras y concursos en Argentina y el exterior: Biblioteca de Alejandria (Egipto); Gior (Hungria); Wroclaw (Polonia), Arte Experimental en Bucarest (Bulgaria), Guanlan Southamerican Exhibition (China), etc., y en Ferias de arte (ArteBa, Estampa, MIA art Fair, BA Photo, Affordable Art Fair, etc).

En El héroe, de David Rubín, los arquetipos heroicos se deconstruyen en contra de los valores trascendentes tradicionales, a favor de lo democrático y lo material. En esta línea, la obra representa la lucha entreun paradigma clásico y uno moderno. Esta dicotomía queda especialmente retratada desde un nóvum característico de la ciencia ficción: la ucronía, cuyo punto jonbar ―aquel donde se produce un cambio entre nuestra causalidad histórica y la de la ficción― esla existencia de nuestra tecnología en la Grecia clásica. Lo ucrónico permite a Rubín explorar la dicotomía desde dos líneas diferentes de la ciencia ficción: la prospectiva y el pulp, que a su vez relaciona con lo moderno  y  lo  clásico  respectivamente.  Además,  la diferencia  entre  la  línea prospectiva  y  la  línea pulp se relaciona con lo cotidiano ―la primera― y lo sublime ―la segunda―. Para el análisis parto de trabajos de Hannah Arendt, María Pía Lara, Immanuel Kant y Friedrich Schiller, entre otros.

l fumetto racconta le avventure di Ducezio, condottiero siculo, la cui figura appare avvolta dal mistero. Probabilmente nato a Mineo, o forse a Noto, nel V secolo a.C. sollecitò i Siculi a prendere coscienza della propria
identità e a reagire contro il dominio greco. Per questa ragione, nel 453 a.C.,
fondò la Syntèleia, una confederazione di villaggi siculi che adottava le stesse strutture politiche degli Elleni. In un clima di incontro e scontro con i
coloni greci, tra avventura, magia e un pizzico di ilarità, questo fumetto vi
condurrà nel cuore della natura e della saggezza degli antichi popoli iblei.

The chapter ‘Urban Life on the Water. Concepts, Models and Prototypes for Marine Habitats in Japan 1958-2025’ tackles the historical and urban conditions behind a series of cutting-edge architectural projects and city planning innovations in Japanese coastal cities developed since the 1950s after the resurgence of Japan following the end of the Pacific War.

In seiner gezeichneten Erzählung erzählt Davide Toffolo, wie sich ein junger Friulaner (Toffolo selbst), ausgestattet mit einer Filmkamera und einem Stativ, zu einer Reihe von Treffen mit Herrn Pasolini begibt. Das Interview (eine von Pasolini selbst, in Dichtung und Filmen, praktizierte Form des Erzählens) bietet Gelegenheit für eine neue Begegnung, für die Übergabe von Zeugenschaft, für die Übertragung ansteckender Gedanken.

Metaphors for memory is understood here the different conceptions of our recent researchers face more a issue of long tradition more issue of tradition. Do not enter, then, in classic positions masterfully exposed by the masters Greek, Latin and medieval, but is intended to make a very brief epistemological approach in the most recent positions. After a review from some research in the field of biology and neuroscience, highlighting some of the most outstanding work of innovation laboratories and research teams, we enter in the models which used teachers of social science. Thus, we speak of memory as a set of molecules, as a warehouse, as a switchboard or as an event. All these models have been used to serve or attempt to explain one of the most admired human faculties.

In the 21st century, cancer remains shrouded in complex ways, imbued with sociocultural meanings that extend far beyond its clinical and biological aspects. The fear and anxiety surrounding cancer often prompt family and friends to respond with either excessive protection or emotional detachment, leaving patients feeling isolated and unsupported. This article challenges entrenched stereotypes, particularly cultural tendencies in India to conceal cancer diagnoses, associate the disease with karmic retribution, and view it through fatalistic and death-centered perspectives. Drawing on theories of pathography and restitution narratives, it offers an alternative perspective to the bleak and fatalistic portrayals of cancer commonly found in Indian cinema and popular culture. The article primarily focuses on Neelam Kumar's graphic memoir, To Cancer, with Love: A Graphic Novel (2017), while also engaging with its prose counterpart, To Cancer, with Love: My Journey of Joy (2015). The article investigates Kumar's subversion of conventional narratives of illness and powerful counter-narrative to the dominant discourse on cancer in India. As one of the pioneering graphic pathographies from India, Kumar's memoir presents a transformative and empowering perspective on the experience of cancer, challenging the societal norms that often stigmatize the disease.

Which language teaching methodology brings the most benefits to learners in terms of communicative and linguistic competences? This is a question linguists, educational researchers, and teachers continuously ask without reaching a concrete consensus. Perhaps the Communicative Language Teaching (CLT) Approach is the preferred response of educators and practitioners. However, do our communicative teaching methods really foster communication practice in the classroom? Is it important to label our teaching approach with a specific name? In this article, I intend to move beyond this label and suggest instead five methodological elements that can be easily implemented in diverse socioeducational contexts. These teaching features correspond to five of the thirty components of the Sheltered Instruction and Observation Protocol (SIOP) Model, which has been adopted in many schools around the world. Because a thirtycomponent teaching model may become quite overwhelming for teachers and students, a five-feature teaching proposal is herein suggested.

Eva Kant, protagonist of sisters Angela and Luciana Giussani's Diabolik, represents a unique female figure in the Italian cultural landscape: suspended between pop, cinematic, and fashion imagery. Equal companion to the famous masked criminal, Eva Kant is not a simple "femme fatale" but an emancipated, autonomous, cultured, and refined woman. Her elegant and sophisticated style, inspired by 1960s high fashion's codes, influenced by film noir, and the style of Hollywood divas, made her a timeless style icon. In the cinematic context, Eva Kant has been interpreted by several actresses, including Marisa Mell in Mario Bava's Diabolik (1968) and, more recently, by Miriam Leone in the Manetti Bros.' trilogy. After a brief historical and critical introduction to Eva Kant's character, the essay traces her transmedia evolution as a glamorous icon. It aims to demonstrate how her relationship with fashion is closely linked to the construction of her visual "modernity" and power. For Eva Kant, clothing is not merely a matter of aesthetics, but a mask, a disguise, an instrument of seduction and protection. In conclusion, the essay aims to highlight how Eva Kant represents a disruptive and highly modern figure, capable of synthesizing both elegance and subversion, seduction and strength, glamour and violence. A figure who has transcended ever changing fashions and decades with undiminished symbolic power, influencing pop culture as well as fashion and cinema, both Italian and international.