Petru Dinca

Followers

Following

Public Views

Linguist, independent researcher. Translator
Works:
Dicționar etimologic român. Cuvintele de origine dacă (Romanian Etymological Dictionary. Words of Dacian origin)
The Psychological and Spiritual Profile of the Romanian People in Relation to Romanian Language

less

InterestsView All (8)

Uploads

Papers by Petru Dinca

The Romanian language, on the one hand, and the Scandinavian languages, on the other hand, have m... more The Romanian language, on the one hand, and the Scandinavian languages, on the other hand, have much in common, although this is very little known. And it is natural that it should be so, since all these languages are part of the common Indo-European trunk, more precisely of its European branch. However, in a more precise classification, there are also elements of differentiation. Thus, Romanian is considered a Romance language, which, broadly speaking, is true, but some clarifications must be made. More precisely, the author of these lines discovered that the pre-Roman (Dacian) lexical element in the composition of this language is very pronounced, so that Romanian is, in reality, a Daco-Romance language. This special status of Romanian is due to the specific historicalgeographical circumstances in which it was formed and evolved, different from those of other Romance languages. More precisely, due to the fact that the Romans conquered only about a third of Dacia and ruled this territory for only 165 years, in the newly formed language (much later called Romanian) many words from the native language (mostly Dacian) were preserved, more precisely 41% of the main lexical fund. As for the Scandinavian languages, as is known, they are included in the Germanic language family, along with German, English, Dutch and Frisian. They evolved from Old Norse (or Old Scandinavian), which, in turn, comes from Proto-Germanic. Studying Romanian words very likely of Dacian origin in the Romanian languageI discovered many similarities of Indo-European origin with terms from the Scandinavian languages: Swedish, Danish, Norwegian, Icelandic and Faroese. In this article I will insist on those from the first three languages mentioned. But along with the terms of comparison from the respective words, I will also use others, selected from all other Germanic languages. For this, I have selected a number of 24 Romanian words, assumed to be of Dacian origin, with their detailed etymology.

Download

A revised etymology: that of the Romanian verb a avea "to have"

As in all Indo-European languages, in Romanian, to have, along with to be, is one of the most imp... more As in all Indo-European languages, in Romanian, to have, along with to be, is one of the most important verbs, both because the notion of possession it expresses is of primary importance, and because it enters, as an auxiliary, into the composition of a significant number of verbal modes and tenses. From an etymological point of view, this verb is considered by all Romanian linguists to be of Latin origin. That's how I considered it until recently, but upon closer analysis, I found that Latin etymology encounters numerous problems, which led me to look for another etymological trail. Thus, I discovered a significant number of terms of comparison in other Indo-European languages, based on which I came to the only logical conclusion that was necessary: the verb comes from the substratum, that is, it has Dacian origin. Here is the detailed etymology of this verb: Aveá [pron. 0 2 C 8 0 3 2 F

Download

Cuvintele românești gură și gât -etimologii alternative

Gură și gât sunt două cuvinte destul de apropiate din punct de vedere etimologic, datorită vecină... more Gură și gât sunt două cuvinte destul de apropiate din punct de vedere etimologic, datorită vecinătății anatomice a părților corpului pe care le denumesc. Gură este considerat, în general, în dicționarele românești, ca provenind din latinul gula "gâtlej, esofag; poftă mare de mâncare, lăcomie" (Pușcariu, 745; Candrea-Densușianu, 144; Scriban; DEX), iar în ceea ce-l privește pe gât, cei mai mulți lingviști îl derivă din sl. *glŭtŭ ,,înghiţitură" (Cihac, II, 117; Scriban; Șăineanu; DEX). Însă, în rândurile următoare, vom demonstra cu argumente convingătoare că cele două cuvinte au altă origine, și anume dacică. GURĂ-1. Cavitate din partea anterioară a capului la oameni și animale, care servește la ingestia alimentelor, iar în cazul oamenilor, și la vorbire. 2. Îmbucătură, sorbitură, înghițitură. 3. Sărut. 4. Deschizătură a unui lucru, obiect, a unei încăperi; intrare. Gura peșterii. Gura cuptorului. Gura pivniței. Gura unui vas, a unei sticle. 5. Loc unde o apă curgătoare se varsă în altă apă. 6. Gălăgie, țipăt, ceartă. 7. Vorbă, spusă, vorbire. ♦ Expr. Gura lumii = vorbe, bârfeli, intrigi. 8. Glas (de om sau de pasăre). 9. Scobitură. Gura tejghelei = scobitură în masa dulgherului în care se bagă și se prinde lemnul de prelucrat. 10. Gaură în care intră capătul unui obiect. 11. Partea ascuțită a unui obiect tăios; tăiș. Gura coasei. Gura secerii. ♦ Compuse. Gura-leului = plantă ornamentală cu flori de diverse culori, asemănătoare cu o gură care se cască, dacă le apeși la bază (Antirrhinum majus). ♦ Gura-mâței = linariță (Linaria vulgaris). Acest cuvânt a fost atestat pentru prima dată în Codicele Voronețean, un manuscris românesc religios din secolul al XVI-lea.

Download

The words that name parts of the human body in different Indo-European languages and their origin

In the first part of this article, I will present the etymologies of the terms head, brain, face ... more

Download

Este româna, în mod real, o limbă romanică? O perspectivă nouă asupra acestui subiect

Am lucrat, ca lingvist cercetător etimolog, mai bine de 20 de ani la alcătuirea unui dicționar et... more Am lucrat, ca lingvist cercetător etimolog, mai bine de 20 de ani la alcătuirea unui dicționar etimologic al limbii române, pe care l-am definitivat, de curând. Dicționarul cuprinde aproape toate cuvintele reprezentative ale limbii române, fără a include însă neologismele și nici un număr important de arhaisme și regionalisme mai puțin folosite. Conține, așadar, în totalitate, cuvintele importante din punct de vedere etimologic ale acestei limbi, în sensul că acestea au fost selectate după un criteriu care a avut în vedere istoria limbii, mai ales originea ei, acesta fiind esențial în alcătuirea unui dicționar etimologic. Neologismele au, desigur, și ele un rol important în vorbire, unele chiar fiind folosite curent, dar din perspectiva originii limbii și a evoluției ei istorice, importanța lor este minimă. Dicționarul meu conține în total 3644 de cuvinte, dintre care 2080 de origine dacică, 801 de origine latină, 304 de origine slavă, 48 de origine maghiară, 137 de origine greacă și 274 de origine turcă. Aceste cifre dau o idee bună asupra importanței pe care o au termenii de diferite origini în componența vocabularului limbii române, dar și mai relevante decât ele sunt procentajele pe care le au cuvintele de diferite origini în fondul principal lexical al limbii, deoarece ele arată foarte exact ponderea pe care o au aceste elemente lexicale în vorbirea curentă, cu alte cuvinte, importanța lor în limbă. Iar aici, lucrurile stau în felul următor: în fondul principal lexical, stabilit la o cifră de 1922 de termeni, cuvintele de origine dacică sunt în număr de 796 (adică 41,42%), cele de origine latină sunt 615 (adică 32%), cele de origine slavă, 130 (adică 6,76%), cele de origine maghiară, 11 (adică 0,57%), cele de origine greacă, 45 (adică 2,34%), iar cuvintele de origine turcă sunt 37 (adică 1,93%). Restul cuvintelor din fondul principal lexical (până la 1922) îl reprezintă neologismele: 189 de cuvinte de origine franceză (9,83%), 21 de cuvinte de origine italiană (1,09%), 15 cuvinte de origine germană (0,78%), 6 cuvinte de origine engleză (0,31%). Mai există și un număr de 46 de neologisme (2,39%) împrumutate din latină pe cale cultă. După cum se poate cu ușurință observa, urmărind cifrele de mai sus, în ceea ce privește componența ei originar-istorică, limba română nu este, așa cum se consideră în mod tradițional, o limbă pur romanică, ci una daco-romanică, cu precizarea că fondul lexical dacic este chiar predominant. Desigur, acest lucru îi poate surprinde pe cititorii români cărora, încă din cei mai fragezi ani de școală, li s-a inoculat în permanență ideea că limba română e o limbă esențialmente romanică, atât în privința lexicului, cât și a structurii gramaticale. Dar îi va surprinde, desigur, și pe cititorii și cercetătorii străini, care nu cunosc decât versiunea lingviștilor acreditați de Academia Română, cu privire la originea limbii românești. Potrivit acestei versiuni, româna e o limbă romanică, la fel ca italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana și altele ceva mai puțin cunoscute. În realitate, așa cum am arătat, lucrurile nu stau deloc așa! Iar diferențierea românei față de limbile menționate se datorează, așa cum vom vedea, condițiilor mult diferite în care a avut loc stăpânirea romană în aceste țări. În Dacia, stăpânirea romană, așa cum vom arăta detaliat mai jos, a durat numai 165 de ani și a cuprins un teritoriu foarte mic, în timp ce în Galia (Franța de azi), Iberia (Spania și Portugalia de astăzi) această stăpânire s-a întins pe aproximativ cinci secole, iar influența romană s-a manifestat aici încă înaintea cuceririi acestor teritorii de către Imperiu. Revenind la influența limbii dace și a celei latine asupra românei, trebuie să spunem că, în privința structurii gramaticale, lucrurile sunt mai neclare, deoarece, nefiind păstrate texte în limba dacă, nu putem cunoaște gramatica acestei limbi. Dar prin comparația dintre română și albaneză, lingviștii au stabilit că anumite aspecte gramaticale ale limbii române pot fi atribuite

Download

Is Romanian really a Romance language? A new perspective on the origin of this language

As a linguist and etymologist researcher, I have worked for more than 20 years on creating an ety... more As a linguist and etymologist researcher, I have worked for more than 20 years on creating an etymological dictionary of the Romanian language, which I recently completed. The dictionary includes almost all the representative words of the Romanian language, without including neologisms or a significant number of less used archaisms and regionalisms. It therefore contains all the words of importance from an etymological point of view of the Romanian language, that is, they were selected according to a criterion that took into account the history of the language, especially its origin, this criterion being essential in in the compilation of an etymological dictionary. Neologisms, of course, also have an important role in speech, some of which are even currently used, but from the perspective of the origin of the language and its historical evolution, their importance is minimal. My dictionary contains a total of 3644 words, of which 2080 are of Dacian origin, 801 of Latin origin, 304 of Slavic origin, 48 of Hungarian origin, 137 of Greek origin and 274 of Turkish origin. These figures give a good idea of the importance that terms of different origins have in the composition of the vocabulary of the Romanian language, but even more relevant than them are the percentages that words of different origins have in the main lexical fund of the language, because they show very precisely the weight that these lexical elements have in current speech, in other words, their importance in the language. And here, things are as follows: in the main lexical fund, established at a figure of 1922 terms, the words of Dacian origin number 796 (i.e. 41.42%), those of Latin origin are 615 (i.e. 32%), those of Slavic origin, 130 (i.e. 6.76%), those of Hungarian origin, 11 (i.e. 0.57%), those of Greek origin, 45 (i.e. 2.34%), and the words of Turkish origin are 37 (i.e. 1.93%). The rest of the words in the main lexical fund (until 1922) are represented by neologisms: 189 words of French origin (9.83%), 21 words of Italian origin (1.09%), 15 words of German origin (0.78%), 6 words of English origin (0.31%). There are also a number of 46 neologisms (2.39%) borrowed from Latin through scholarship. As can be easily seen, following the numbers above, in terms of its original-historical composition, the Romanian language is not, as is traditionally considered, a purely Romance language, but a Daco-Romance one, with the specification that the Dacian lexical fund is even predominant. Of course, this may surprise readers who, since their earliest school years, have been constantly instilled with the idea that the Romanian language is an essentially Romance language, both in terms of lexicon and grammatical structure. But it will also, of course, surprise foreign readers and researchers, who only know the version of linguists accredited by the Romanian Academy, regarding the origin of the Romanian language. According to this version, Romanian is a Romance language, just like Italian, French, Spanish, Portuguese, Catalan and others that are somewhat less well-known. In reality, as we have shown, things are not like that at all! And the differentiation of Romanian from the mentioned languages is due, as we will see, to the very different conditions in which Roman rule took place in these countries. In Dacia, Roman rule, as we will show in detail below, lasted only 165 years and covered a very small territory, while in Gaul (today's France), Iberia (today's Spain and Portugal) this rule extended over approximately five centuries, and Roman influence was manifested here even before the conquest of these territories by the Empire. Returning to the influence of the Dacian and Latin languages on Romanian, we must say that, regarding the grammatical structure, things are more unclear, because, since no texts

Download

Distribuția cuvintelor românești în fondul principal lexical, în funcție de originea lor

În începutul acestui articol, trebuie să fac precizarea că am luat numele de "fond principal lexi... more În începutul acestui articol, trebuie să fac precizarea că am luat numele de "fond principal lexical" din lucrarea lingvistului Alexandru Graur menționată în biliografie, apărută în 1954, el fiind primul care a abordat la noi acest gen de lucrare. Consider inițiativa lui Graur ca fiind una de importanță majoră pentru lingvistica românească, deoarece a adus în discuție ideea că, în orice limbă, există un număr de termeni stabili, care prezintă cea mai mare importanță, mai ales din perspectiva trăiniciei limbii. În ceea ce privește, însă, lucrarea propriu-zisă, cu toate meritele ei incontestabile, ea are totuși și unele limite. Mai întâi, numărul de 1419 termeni selectați de lingvist se dovedește a fi prea mic pentru a curpinde toți termenii de importanță majoră pentru limbă. Limitându-se la această cifră, lingvistul a lăsat pe afară un număr însemnat de cuvinte fundamentale. Dar nu acesta este principalul neajuns al lucrării lui Graur, ci faptul că el a introdus în lista sa vine greu să credem erau importanți în 1954. Cu toate aceste mici neajunsuri, lista lui Graur, și mai ales considerațiile teoretice din lucrare, cu privire la alcătuirea fondului principal lexical al limbii române, mi-au folosit foarte mult în întocmirea fondului meu de cuvinte, acela care face obiectul articolului de față. În afară de lucrarea amintită, am mai folosit, la alcătuirea fondului meu lexical, încă două surse, și anume "Vocabularul minimal al limbii române pentru studenții străini", de Maria Iliescu, Valeria Neagu, Carmen Nedelcu și Gabriela Scurtu, și "Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice" (capitolul "Vocabularul reprezentativ al limbii române"), o lucrare, de asemenea, colectivă, ai cărei autori sunt menționați în bibliografie. Cât privește lucrarea de față, am stabilit un fond principal lexical al limbii române, alcătuit din 1795 de cuvinte, prin urmare un număr intermediar între 1419, câte numără lista lui Alexandru Graur, și 3216, câte conține "Vocalularul minimal al limbii române", citat mai sus. Cealaltă lucrare menționată cuprinde 2581 de cuvinte. În privința numărului optim de cuvinte pe care trebuie să le conțină un vocabular fundamental, acesta e greu de stabilit. Cel mai important lucru nu este însă acesta, ci selecția termenilor, care trebuie să fie cât mai bine făcută. Am spus cât mai bine, întrucât și aici există o doză de relativitate, în sensul că un termen nu are aceeași importanță pentru toți vorbitorii, cu excepția unui număr foarte restrâns (probabil vreo 300), dar nu se poate alcătui un vocabular fundamental cu atât de puține cuvinte. Pentru că s-ar crea impresia unei limbi neevoluate. Cei mai mulți termeni din fondul principal lexical prezintă o importanță variabilă pentru vorbitori, de la una foarte mare, până la una redusă. Important e ca media făcută, raportată la numărul vorbitorilor, să fie una ridicată. Dar acest lucru nu e prea ușor de stabilit de către un lingvist. Însă unul cu multă experiență și o bună intuiție poate face o evaluare cât mai exactă. În ceea ce privește denumirea, consider că "fond principal lexical", "vocabular fundamental", "vocabular reprezentativ" și "vocabular minimal" sunt noțiuni sinonime. Deosebirile dintre ele, dacă există, sunt neesențiale sau țin de subiectivitatea cercetătorilor.

Download

Terms that name the dog and the cat in Indo-European and some Non Indo-European languages and their origin

Download

Terms that name the dog and the cat in Indo-European languages and their origin

Download

Romanian vocabulary originating in the Dacian substratum - a current approach

-, 2020

Download

Petru Dinca

Uploads

Papers by Petru Dinca

Log In